Inca de cand eram insarcinata am inceput sa ma informez in legatura cu sarcina, nasterea si dupa ce am nascut cu modul in care as putea sa imi cresc copilul cat mai natural, sanatos si benefic pentru el.
Am explorat de-a lungul timpului mai multe metode, sisteme educationale in cautarea unuia cat mai potrivit pentru fetita mea. Am citit o biblioteca intreaga de carti de parenting pentru a gasi o metoda care sa i se potriveasca Mariei.
Oricat de multa teorie am citit tot instinctul a fost cel care m-a ghidat tot timpul in a-mi creste copilul. Am alaptat-o pe Maria atat cat ea a dorit, i-am oferit toata dragostea si increderea, independenta de care a avut nevoie.
Sunt insa convinsa ca sunt foarte multi partinti care, citind foarte mult si vazand ca unele teorii de bat cap in cap, ajung sa nu mai auda vocea lor interna si nu-si mai urmeaza instinctul. Din pacate in acest moment aplecam urechea la ce spun cei din jurul nostru: mama, bunica sau prietenele din parc in legatura cu cresterea copilului NOSTRU pentru ca „asa au facut ele si uite cat de bine este”.
In continuare voi aduce in discutie mai multe metode de educatie care sa ii ajute pe parinti sa descopere potentialul enorm al copiilor si sa le ofere o directie in acest sens.
Educatia prin joc (Playful Parenting)
Pentru mine cartea lui Larry Cohen, Retete de jocuri, a fost o adevarata revelatie iar Otilia Mantelers a fost omul minunat care mi-a clarificat totul.
L. Cohen in cartea sa explica parintilor cum sa se joace cu copiii in asa fel incat acestia sa treaca peste anumite probleme, traume sau incercari (inceperea gradinitei de exemplu), sa le creeze copiilor incredere in fortele proprii si in parintii lor.
Primele jocuri cu copiii pot incepe inca de la varsta de 6 luni sau chiar mai devreme iar cel mai indicat este jocul „cucu bau”, joc care le ofera copiilor incredere ca mama sau tata dispar insa se vor intoarce. Este un joc care poate fi continuat oricat si transformat o data ce copilul creste in „jocul de-a eu plec” (copilul),
astfel incat copilul sa scoata trauma plecarii persoanelor dragi de langa el si sa exerseze separarea dintr-o alta perspectiva.
astfel incat copilul sa scoata trauma plecarii persoanelor dragi de langa el si sa exerseze separarea dintr-o alta perspectiva.
Este o medoda care poate fi folosit pana in jurul vasrtei de 12-14 ani si care are rezultate minunate.
Eu folosesc zi de zi cu copilul meu aceasta metoda. Am folosit-o cand Maria a inceput gradinita (1 an si 10 luni), cand am pregatit-o pentru vizitele la medic sau cand trecea prin punctul maxim de al anxiei de separare.
Asadar aceasta metoda combinata cu altele poate da rezultate foarte bune.
Pedagogia Waldorf
Este o pedagogie bazata pe metode antroposofice intemeiata in 1919 de Rudolf Steiner.
Conceptia pedagogica a scoli Waldorf sustine ca numai printr-o predare corespunzatoare necesitatilor interioare ale fiecarei varste se poate ajunge la o dezvoltare a omului in sensul libertatii, motiv pentru care a fost numita „educatie pentru libertate”. Aceasta educatie ofera pregatirea necesara in vederea dobandirii unei gandiri independente o data cu maturitatea.
In pedagogia Waldorf o importanta deosebita este acordata ritmului si cadentei, ciclicitatii elementelor. Copii sunt indrumati spre dragostea pentru natura si respectul pentru acesta.
Am utilizat si eu anumite tehnici din aceasta metoda cu Mariuca mea care astfel a devenit foarte sensibila la tot ceea ce inseamna lumea inconjuratoare (animale, plante, oameni si sufletul acestora)
Pedagogia Montessori
Eu, asa cum o parte dintre cei care ma citesc stiu, sunt pedagog montessori pentru grupa de varsta 0-3 ani asadar pentru mine este mult mai usor sa vorbesc despre aceasta pedagogie si in consecinta sa declar ca este cea mai apropiata de sufletul meu.
Pedagogia Montessori a fost intemeiata de Maria Montessori medic si pedagog in 1920 si dezvoltata continuu.
Educatia Montessori urmareste un scop ambitios: sa ajute la dezvoltarea copilului într-o fiinta umana adulta completa, confortabila cu sine, cu societatea si cu umanitatea in ansamblul ei.
Educatia Montessori incepe cu intelegerea ca rolul adultului este de a ajuta la descatusarea puterilor de dezvoltare existente din nastere, si chiar din perioada intrauterina.
Copilul, din cele mai timpurii momente ale vietii, detine energii constructive care ii ghideaza formarea mintii si coordonarea corpului.
Abordarea Montessori a fost dezvoltata fara idei preconcepute privind modalitatea cea mai buna de a ajuta copilul in dezvoltarea s-a naturala ca adult. De fapt, ideile-cheie Montessori s-au nascut din observarea copiilor in diferite culturi si in multe tari.
Chiar si in acest moment esenta pedagogiei montessori este observarea copilului astfel incat sa i se poata oferi instrumentele de care are nevoie pentru etapa sa de dezvoltare si pentru a-l ajuta sa „faca singur”.
In pedagogia Montessori este relevat faptul ca exista patru mari planuri de dezvoltare (intre 0 si 24 ani).
1. Planul 0-6 ani care este impartit la randul sau in 0-3 ani („creatorul inconstient”, „embriomul psihic”) si 3-6 ani („muncitor constient”).
0-3 ani
In perioada 0-3 ani copiii invata prin intermediul simturilor si din acest motiv Maria Montessori numeste copiii de 0 – 3 ani exploratori senzoriali. Insa ceea ce ei vor explora trebuie sa aiba o baza reala pentru ca nu pot distinge intre realitate si fictiune la aceasta varsta.
In acest plan copiii se autoconstruiesc in persoana care vor deveni, isi formeaza constructia personala. Construies tot ceea ce este specific fiintei umane din cadrul societatii si culturii din care provin.
O alta caracteristica foarte importanta a acestui plan de dezvoltare este faptul ca toti copiii detin ceea ce numim minte absorbanta. Acum creierul nu are o limita, o structura formala, toate circumvolutiunile sunt deschise sa preia experiente si informatii iar in timpul acestei preluari se creeaza campuri neuronale care mai tarziu se pot uni intre ele o data cu largirea cunoasterii.
Aceasta minte nu are limita asadar poate absorbi orice. Copiii au nevoie de repetitie pentru ca mintea lor este deschisa si preia totul.
Un alt element foarte important al acestei minti absorbante este faptul ca ea nu emite judecati si nu poate distinge ceea ce este gresit sau bun. In aceasta perioada copiii cred in cei din jur iar mintea lor preia tot ceea ce este in jur fara discriminare.
3-6 ani
Maria Montessori a observat ca in aceasta etapa mintea absorbanta functioneaza in mod constient, asadar copiii sunt denumiti muncitori constienti. Difenta intre a munci si a crea este foarte mare asadar si diferentele dintre cele doua stadii, 0 – 3 ani si 3 – 6 ani, sunt mari.
La 3 – 6 ani copiii isi perfectioneaza ceea ce stiu, se rafineaza, se perfectioneaza.
2. Planul 6-12 ani
In aceasta perioada mintea copiilor se schimba de la tipul de minte absorbata la cel de minte rationala. Pentru ca intreg potentialul acestei minti sa fie revelat este nevoie ca o baza reala, copiii au nevoie de certitudini, fapte.
Din acest moment copiii devin interesati despre legatura dintre fapte si explicatiile faptelor (cum se relationeaza elementele, de unde vin).
Este etapa de inceput a constructiilor sociale.
Daca in prima etapa copiii sunt centrati numai pe ei pentru a putea sa se autoconstruiasca, in aceasta etapa copiii devin interesati de “noi”, de grup.
3. Planul 12 – 18 ani
Maria Montessori il numeste perioada nou nascutului social.
Copiii incep sa se intrebe cine sunt ei, unde le este locul in lume, cuvinte cheie pentru aceasta etapa.
Este perioada din viata in care Copiii isi cauta locul in societate si desi mintea rationala este foarte stabila peste ea vin hormonii durerilor adolescentine care pot aduce un anumit dezechilibru. De asemenea acum se va naste viitorul adult.
Acum copiii au nevoie de limite clare uneori chiar ei cerandu-le direct sau indirect.
O alta caracteristica a copiilor in aceasta perioada este faptul ca uneori pot deveni razboinici, nervosi iar adultii au uneori obiceiul de a-i abandona lucru foarte daunator.
4. Planul 18-24 ani
Punctul central in acesta etapa este serviciul pentru societate si in folosul ei.
Este asadar perioada voluntariatului, perioada in caretinerii doresc sa faca ceva pentru societate, pentru umanitate.
In aceasta etapa vor sa faca lumea mai buna si in care ordinea externa este restabilita. Acestia vor fi tineri care pot lua propriile decizii de viata care ii efecteaza pe ei si pe ceilalti, deciziile nu mai sunt limitate la propria persoana.
O importanta deosebita in pedagogia Montessori este oferita mediului pregatit.
Acesta trebuie sa ofere copilului dezvoltarea la potential maxim. El trebuie pregatit in functie de perioadele senzitive ale copilului, iar aceasta perioade pot fi observate foarte usor de adult daca acesta cunoaste normalitatea naturala de dezvoltare a copilului.
Din pacate, adultii creaza o serie de bariere de mediu care nu le dau posibilitatea copiilor sa se dezvolte. Spre exemplu foarte multi parinti utilizeaza patuturi cu zabrele pentru somnul copiilor acestea impiedicandu-i sa isi creeze o independenta functionala in ceea ce priveste somnul. Copiii nu mai pot dormi cand le este somn (sa mearga singuri la ei in pat) sau sa se trezeasca si sa exploreze mediul cand doresc.
Un alt element foarte important, conform pedagogiei Montessori, este miscarea cu scop. Copilul trebuie sa fie lasat sa se miste pentru a se dezvolta.
Din pacate in zilele noastre acesta miscare este impiedicata de catre adulti care pentru a oferi o falsa siguranta copiilor si pentru a-si usura munca pun aceleasi bariere de mediu despre care vorbeam anterior.
Asadar scarile nu mai pot fi explorate pentru ca au o portita „de siguranta”, mediul din camera nu mai poate fi explorat pentru ca copiii sunt pusi in premergatoare, balansoare sau patuturi, si exemplele pot continua.
Ceea ce Pedagogia Montessori aduce in lumina este faptul ca potentialul copiilor este imens iar dezvoltarea lor depinde foarte mult de mediu care trebuie creeat in asa fel incat copiii sa fie ajutati.
Copiii detin ceea ce numim cei 3 + (tendinte umane, perioade senzitive, minte absorbanta + cei peste 100 de miliarde ne neuroni). Asadar potentialul lor este acelasi.
Aceasta abordare, asa cum am mai spus, imi este tare draga si inca de cand Maria s-a nascut, la inceput instinctiv, si dupa vazand ca instinctul meu merge mana in mana cu teoria acestei metode, am utilizat-o. I-am oferit fetitei mele posibilitatea de a face singura, am ajutat-o in ai pune la dispozitie mijloacele pentru acesta.
In randurile anterioare am incercat sa punctez lucrurile care mi s-au parut cele mai relevante din punctul meu de vedere in teoriile despre care am vorbit si de asemenea elementele pe care eu ca mama le-am utilizat in educarea si dezvoltarea copilului meu.
Multumim Codruta!