De fel eu mi-s ardeleancă, născută la Mangalia (circumstanțele timpului) însă din părinți ardeleni şi crescută în Ardeal, la Hetiur, un sat situat la 10 km de Sighișoara.
Am crescut „pe Deal”, aşa îi spunea şi îi spune şi acum cartierului. Iar casa bunicilor era fix prima din sat, lângă Biserica Sașilor.
Locul acesta pentru mine are cele mai multe amintiri, iar sărbătorile fie el Crăciun, An Nou sau Paşti erau momente speciale la Hetiur în casa bunicilor.
De Paști mergeam în fiecare seara cu bunica la Denii (slujbe speciale ținute în Săptămâna Mare), vinerea la Prohod şi Duminica la Liturghia specială de Paști.
De la bunica şi bunicul am învățat foarte multe lucruri. Bunica însă m-a invatat să gătesc lăsându-mă sã o asist când gatea şi când făcea prăjituri si torturi (bine înțeles mă lăsat şi să ling după cratițele).
Bunica este de meserie cofetar aşa că toate prăjiturile si torturile de mireasă din sat erau făcute de ea. (Deci lingeam multe cratițe)
Îmi amintesc cum îmbrăca în cremã colorată păpuşelele de pe tort deghizându-le în mire şi mireasă şi acum.
Bunica m-a învățat să fac tocănă de picioci (cartofi), zamă de fâsaicã (ciorbă de fasole), sarmale cât pumnu’, cârnați şi toate bunătățile pentru Crăciun dar şi prăjitură cu mere, pandispan, lichiu, gogoşi şi cozonaci.
Cel mai important preparat de cofetarie însă pentru Paşti era Pasca şi pe ea am invatat să o fac tot de la bunica.
Până anul acesta nu am avut însă curaj să fac pască şi de fiecare dată când, de-a lungul timpului, aveam câte o nedumerire culinară o sunam pe bunica care foarte calma şi cu un limbaj neaoş îmi explica pas cu pas ce e de făcut.
Anu acesta am făcut pască însă aflandu-mă la câtiva mii de km de bunica si fără acces la telefon (bunica la 75 ani nu se are cu netul) deci nu am avut cum sa vorbesc cu ea şi să îi cer părerea.
Rețeta de pască în Ardeal este foarte simplă: blat de cozonac şi umplutură de brânză dulce cu stafide îmbătate.
Mi-am făcut cruce în ceru’ gurii înainte să încep şi înainte să o bag în cuptor (aşa m-a învățat bunica).
Ingrediente aluat: 300 gr făină, 2 ouă, 50 gr de zahăr, 100 ml lapte, 50 ml ulei, un cub de drojdie proaspătă (20gr), 1/2 coajă de lămâie, esențe de vanilie si rom.
Ingrediente umplutură: 200 gr brânză dulce de vacă grasă (brânza grasă nu vaca), 2 ouă, 100 gr zahăr, 250 gr de stafide, rom sau esență de rom, 1/2 coaja de la 1 lămâie (cealaltă jumate de la aluat).
Aluatul: Se pun făina, ouăle, şi drojdia care se freacă înainte cu zahărul, esențele, şi coaja de lămâie. Se amestecă cu mâna şi se toarnă încet laptele călduț si uleiul framântând continuu. Se frământă până când aluatul nu se mai lipeşte de vas şi de mână. Se lasã să dospească până îşi dublează volumul la loc călduț (bunica îl punea pe dulap).
Compoziție: stafidele se înmoaie în apă cãlduță cu esență de rom sau chiar rom alcoolic (nu ii bai) cam 10 min. Se separă ouăle şi abuşurile se bat spumă. Brânza, esențele, coaja de lămâie, gălbenuşurile, zahărul şi stafidele se freacă bine cu lingura de lemn şi după se încorporează abuşurile bătute mestecând încet.
După ce dospeşte aluatul se împarte în 2 dintr-o jumătate se face fundul şi cealalta se împarte iar în două şi se împletește pentru margine.
Se umple in interior se ung marginile cu ou cu zahăr (1 gălbenuş cu 1 linguriță de zahăr, ce rămâne de mănâncă ca atare), se face cruce cu limba în ceru gurii, şi se bagă la cuptor 20 min la 180 grade şi încă 15-20 min la 150 grade. 
Aşa arată prima mea pască şi sper că bunica să fie mândră de mine.
Poftă mare!
PS. Am uitat să spun ceva, bunica niciodată nu mi-a spus gramaj şi făină se punea „cât cuprinde”. Am făcut însă rețeta notând cam cât am pus eu. Am făcut o tava mare de tort de 28.