De ceva vreme doresc să-mi împărtășesc simțămintele legate de mine, femeie și mamă.
Conform DEX (Dictionarului Explicativ al Limbii Române):
Femeie – persoana adultă de sex feminin
Mama – Femeie considerată în raport cu copiii ei.
Ce a însemnat pentru mine, și probabil pentru majoritatea femeilor devenite mame, acești doi termeni voi încerca să dezvalui în continuare.
M-am simțit tot timpul o femeie puternică și stăpână pe mine, o femeie care putea să intre oricând profesional în competiție cu orice bărbat. Nu am înțeles însă că nu știam cum să mă exprim ca femeie. Nu știam să fiu firava și sensibilă, nu știam să accept ajutor și îndrumare, nu știam să mă iubesc așa cum sunt în interior, sensibilă și cu o nevoie imensa de a fi iubită.
Am fost crescută pentru a învinge, competitiv, cu stima de sine exacerbată. Nu am fost însă învățată că femeia este sensibilă, are nevoie de ocrotire și de grijă din partea sexului „puternic” și chiar din partea ei înseși.
Din aceste cauze am ales relații în care eu am fost cea care dicta, cea care știa mai mult și mai bine. Nu am știut să îmi ascult partenerii, să le dau puterea și încrederea de care aveau nevoie.
Am devenit apoi mama, rolul meu de femeie era completat de rolul de mama.
Din pacate o perioada foarte lungă, după momentul nașterii, am uitat să mai fiu femeie. Am uitat să arăt bine, să mă îngrijesc și să îmi ofer toata căldura de care aveam nevoie, să fiu blândă cu mine.
Nu am înțeles că rolul meu de mama nu era altceva decât o desăvârșire ca femeie.
Am luat atat de mult în serios rolul de mama încât m-am pierdut în el și am uitat că, in interior, sunt femeie.
Odata cu creșterea copilului am început să înțeleg, să mă uit în oglindă și să realizez, că dacă sunt o femeie împlinită pot fi fericită în orice rol al vieții. Acela a fost momentul în care am hotarat să (re)descopar femeia din mine.
A fost un proces frumos însă cu urcușuri și coborâșuri. Am reînvățat cum să mă așez pe un scaun, cum să merg și cum să zâmbesc, ca o femeie (cateodata nu îmi iese dar încă exersez). Am învățat să îi ofer partenerului rolul de bărbat în relație și am acceptat să mă iubească ca femeie.
Am început să mă văd frumoasă și să fiu fericită cu mine așa cum sunt, să mă îngrijesc și să îi ofer fetei mele un exemplu de femeie nu numai de mama.
In sfarsit mă simt împlinită ca femeie în toate rolurile mele: mama, iubită, fiică, soră, prietenă. Am înțeles că în esența mea sunt femeia care joacă toate aceste roluri și o face cât poate de bine și cum știe mai bine.
Doamnelor, va încurajezi să vă autodescoperiți feminitatea și să vă lăsați descoperite de ceilalti în toate rolurile voastre.
Permite-ți-vă să vă lăsați iubite și răsfățate în fiecare zi nu numai de ziua vostră!
bun si util sfat. dar eu cred ca sunt si perioade din viata care ne sunt necesare. iar rolul de mama in primii doi ani ai copilului, primeaza, oricat am incerca noi sa fie altfel.
si mie mi a fost greu sa accept anumite aspecte dar am invatat in timp.