Scriam acum aproximativ 3 ani despre nastrea Mariucii mele aici http://www.codruta.brustur.ro/2011/01/23/nasterea-mariei-sofia/.
Acum dupa ce toate informatiile si trairile, pot spune, sunt total asezate si calculate pot vobi mai „la rece” depre evenimentul care mi-a schimbat viata.
O sa va spun inca de la inceput ca am avut nasterea pe care mi-am dorit-o.
Privesc retrospectiv si imi dau seama ca am fost o femeie puternica, care a stiut ceea ce vrea, care si-a ascultat instinctele si care a fost o „fiara” pentru ea si copilul ei.
Au trecut trei ani, ani in care nasterea, alaptarea, prezenta Mariucai mi-a schimbat radical viata. In acesti trei ani am fost mama, iubita, gospodina, angajata si multe altele. Cel mai important dintre rolurile mele ramane insa cel de mama a copilului ideal, Mariuca mea.
Ieri am sarbatorit-o. Au fost la noi oameni dragi mie si copiii cu care Maria a crescut. Cea mai de pret insa a fost prezenta tatalui ei. Chiar daca eu si el nu mai suntem un cuplu este uimitor cum in rolul de parinti ai Mariei putem colabora.
Este un gest de nepretuit sa simti ca esti sustinut. Pentru a simti toate aceastea a fost nevoie sa diseminam rolurile din viata noastra si sa ramanem doar parintii Mariei insa vad cum acest lucru ii face foarte bine ei.
In acesti trei ani m-am transformat profund. Dupa ce am devenim mama am inteles cat de important este ca mamele si viitoarele mame sa aiba acces la informatii si cat de minunat este sa poata fi sustinute in timpul sarcinii, la nastere, in alaptare si pe urma in educarea copiilor.
Ajungand la aceasta concluzie am decis sa ajut si eu cu o farama, m-am format ca educator prenatal, doula (moasa emotionala, „servitoarea” femeii in travaliu) si consilier in alaptare si pedagog Montessori.
De curand, de cand am inceput serviciul la corporatie, am pus pe picioare, si mergem cu pasi mici impreuna, cu un coleg, la fel de implicat in educarea copilului sau, un proiec. Tinem intalniri de parenting cu cei care au copii la noi in companie.
Este minunat sa vad ca lucrurile se schimba incet incet in jurul meu, realizez ca acum, fata de acum trei ani, lucrurile s-au transformat si s-au schimbat in bine in lumea asta a nasterii, alaptarii si a parenting-ului si sunt tare mandra ca am putut sa ofer o farama din mine pentru asta.
Simt cum viata mea aceasta trebuie sa fie, ca trebuie sa ma implic in a ajuta mamicile si viitoarele mamici. Am ales calea asta si simt ca acesta este drumul karmei mele.
Am avut nevoie de ceva timp pentru a intelege totul cu luciditate.
Anul care este aproape de sfarsit mi-a adus multe schimbari in viata si multe schimbari de perspectiva. Am intalnit oameni care mi-au marcat existenta, oameni de la care am invatat multe, oameni care m-au invatat sa iubesc, sa ma iubesc, sa fiu empatica si sa privesc viata prin ochii iubirii. A fost un an in care am trecut printr-o separare, despartirea de un iubit, insa in care am regasit tot in el tatal ideal pentru copilul meu/al nostru.
Este anul in care am inteles ca intr-o imbratisare poti regasi multa conexiune si ca prietenii conteaza foarte mult insa noi contam mai mult decat orice. Anul in care am invat sa fiu toleranta si sa empatizez in mod real, anul in care am inteles ca iubirea de mama si tata nu stau in alaptare, nastere sau tipul de educatie ci in faptul ca fiecare parinte face totul pentru binele propriului copil.
Ii multumesc Universului pentru ceea ce mi-a dat in acest an, multumesc ca am reusit sa invat ca suferinta si durerea nu sunt decat alta fata a iubirii si ca fara ele nu putem constientiza puterea nemarginitei iubiri.
Pot spune cu mana pe inima ca ma 2013 a fost un an foarte plin insa cu multe realizari profesionale si personale. Ca va fi un an pe care mi-l voi aminti cu drag.