A trecut mult timp de cand nu am mai postat nimic, dar asa cum spuneam in primul post nu as vrea ca blogul meu sa devina un jurnal.
Intr-adevar in ultima vreme s-au intamplat multe schimbari in ceea ce ma priveste, parca nici eu nu ma mai recunosc. Uneori ma privesc in oglinda, am o singura oglinda in casutza actuala :)), si nu ma mai recunosc. Mi-e tare drag de mine am devenit un alt om, un om care nu mai injura in trafic, care este relaxat la volan si la cumparaturi cand o duduie cu geanta pe ante brat ii ia locul la coada. Am inceput sa invat sa zambesc, sa nu mai stau incruntata si sa nu ma mai supar din tot felul de lucruri nesemnificative.
Intr-adevar simt ca ceva in mine s-a schimbat si sper ca aceasta schimbare sa fie una buna si pe viitor.
Tot timpul ziceam ca niciodata nu as putea sa lucrez in vanzari sau cu oameni din vanzari…si uite unde m-a adus destinul, pare o adevarata lectie de viata. :)) Cand vorbeam cu Dana ii spuneam ca oamenii din vanzari mi se par niste oameni parsivi si cu tupeu si ca doar daca ai un pic din aceaste caracteristici poti face fata intr-un astfel de mediu. Destinul a vrut sa imi dea o lectie si m-a pus in fata unor oameni din vanzari, oameni minunati, care nu sunt parsivi ci doar stiu sa vanda, care nu sunt tupeisti ci doar isi cunosc scopul. Si uite-ma ca eu, o printesa cu principii, lucrez cu acesti oameni minunati de la care am o gramada de vraji de invatat.
Cred ca ai uitat de oglinda murdara din balcon…