Epopeea nasterii asistate telefonic…

Povestea care urmeaza este despre cum o buna prietena, Ramona, si sotul ei, Lucian, au hotarat sa-l aduca pe lume acasa pe baietelul lor, Denis Stefan, totul s-a intamplat in noaptea de 1 martie 2012.

Ramona este la a 2-a nastere asa ca s-a hotarat, dupa prima care nu a decurs asa cum si-a dorit sa-l nasca pe Denis acasa,in intimitate, doar cu sotul ei.

Stiam care este hotararea celor doi asa ca i-am oferit Ramonei toate informatiile pe care le aveam ca doula la intalnirea La Leche League din luna februarie. Ea mi-a spus ca-si doreste sa fie doar cu sotul ei, ca astfel se va simti cel mai confortabil.

O sa descriu cum am perceput eu nasterea lui Denis asistand-o pe Ramona telefonic in ultima faza a travaliului si expulziei.

29.02.2012
Am avut o discutie hazlie cu Ramona in care imi spunea ca nu-si doreste ca Denis sa se nasca in aceasta zi pentru a nu-si sarbatorii ziua o data la patru ani. De asemenea am reasigurat-o ca daca are nevoie de ajutor poate apela la mine, ca daca isi doreste pot merge la ea sau o pot ajuta telefonic cu informatiile de care are nevoie. Simtea ca in curand o sa nasca, bebe Denis apasa deja in pelvis.

01.03.2012 ziua in care Denis s-a nascut.
Am avut pe la ora 17:00 o discutie telefonica cu Ramona in care i-am detaliat cateva pozitii in care ar fi bine sa stea pe expulzie si cateva puncte de presopunctura care pot ajuta la diminuarea durerii in travaliu, la diminuarea sangerarii post partum, la ajutarea bebelusului sa coboare si sa se reaseze, insurubeze in pelvis.
Ramona imi spune ca au inceput contractiile, ca sunt la 5 minute si dureaza 1 minut, ca Lucian se uita la un film deocamdata si fetita mai mare este la gradinita dar ca l-a rugat pe fratele ei sa o ia si sa o tina la el. O asigur ca va naste in aceasta noapte si ii spun ca ar fi bine ca Anda sa ramana la unchiul ei daca ea nu se simte comod sa nasca cu ea in preajma. O reasigur de sprijinul meu.
Ora 19:00 vad ca Ramona inca este activa pe un grup de discutii pe net asa ca ma gandesc ca travaliul inca nu a ajuns la apogeu.
Ora 22:45, suna telefonul, raspund buimaca si ma duc in sufragerie, este Ramona care ma intreaba daca pot vorbi, isi cere scuze ca ma deranjeaza si imi spune ca este foarte speriata si ma intreaba daca o pot ajuta. Imi spune ca s-au rupt de curand membranele, a facut duseu vaginal, copilul este la un deget de iesire cu capul dar ca pe capul lui, lateral se simte ceva unflat si moale, imi spune ca are dureri groaznice, ma roaga sa ma rog pentru ea. Ma intreaba daca este normal sa o doara atat de tare si o asigur ca durerea este buna pentru travaliu si ca este posibil sa aiba si dureri mai mari asa ca trebuie sa fie puternica.

Incep sa-mi tremure picioarele gandindu-ma ca poate fi cordonul care ar fi putut cobora peste capul lui Denis cand s-au rupt membranele, ma adun, trag aer in piept si ii spun ca exista 2 optiuni, fie este cordonul, fie este o buza de col, o intreb daca simte nevoia sa impinga, imi spune ca nu. Ii spun sa fie calma, sa mai bage o data mana si sa incerce sa impinga acel ceva peste capul copilului. Baga mana si-si da seama ca totul este in regula, Denis a mai coborat putin si acel ceva nu se mai simte.
Contractiile veneau si plecau, eu vorbeam cu ea intre cointractii asigurand-o ca totul este in regula, asigurand-o ca in curand Denis se va naste. In timpul contractiilor Ramona murmura spunand „Durerea e buna, e buna, e buna….”, eu ma rugam Maicii Domnului ca totul sa fie bine si Denis sa se nasca viu si sanatos.
Incep contractiile de expulzie, Ramona incepe sa simta nevoia sa impinga, se baga in cada si ma intreaba daca este ok sa impinga daca simte nevoia. Vorbeam la telefon intre contractii si isi cerea scuze ca striga, era foarte constienta si foarte lucida, ii explicam ca este in regula, o reasiguram ca sunt langa ea si o incurajam sa impinga. Dupa cateva contractii, nu imi dau seama cate pentru ca in acele momente timpul se dilatase Ramona imi spune ca o doare in ce in ce mai tare si ca are impresia ca in curand va naste. Imi spune de asemenea ca nu ar dori sa se rupa dar ca nu a apucat sa faca masaj perineal si ma intreaba daca cred ca o sa se rupa. I-am explicat ca este posibil sa nu se rupa daca reuseste sa nu impinga cand copilul se afla incoronat. Imi spune ca este incoronat, tensiunea crestea din ce in ce mai mult, asteptam sa vad daca Denis este bine, ma rugam in continuare cand nu vorbeam cu ea la telefon, ii spun sa nu mai inpinga si sa incerce sa il lase sa faca singur miscarea de du-te vino ca sa pregateasca perineul. Ii mai spun ca atunci cand o sa iasa copilul sa il aseze pe piept si sa il maseze de sus in jos si de jos in sus pentru a-i face masaj pulmonar, ma gandeam la ce era mai sumbru.
Incepe sa impinga pentru a iesi copilul, iese capul, Ramona imi spune ca a iesit capul si ca nu mai simte nevoia sa impinga, ce sa faca. Ii spun sa nu mai impinga daca nu simte nevoia, si ii mai spun ca la urmatoarea contractie sa impinga tare pentru a iesi copilul. Intre timp aud conversatia lor, Lucian ii spune ca copilul este alb, ca nu sufla si ii mai spune ceva insa nu inteleg foarte bine. Ramona foarte lucida ii spune ca nu trebuie sa sufle si sa ii faca o poza sa il vada. Inima imi batea din ce in ce mai tare si ma gandeam cum as putea sa o ajut, ma gandeam la cele mai sumbre scenarii. Cer cu Lucian la telefon avand in gand sa ii spun sa o ajute cand va impinge, sa prinda de capul copilului cu ambele maini si sa il ajute sa se roteasca si sa iasa. Se auzea mult zgomot pe fond, eram foarte agitata, speram ca totul sa fie bine, Lucian imi spune ca s-a nascut Denis, ca nu aud ca plange?

Acela a fost momentul cand pentru cateva clipe m-am relaxat, Denis se nascuse viu si era sanatos. In momentul urmator am inceput sa ma gendesc ca si Ramona trebuie sa fie bine asa ca o rog sa iasa din cada pentru a nu face hemoragie si ii spun sa mi-l dea pe Lucian la telefon pentru a-i spune sa ii faca ceai de urzica si sa ii dea sa bea tinctura de traista ciobanului.

Totul se terminase bine, Denis era pe pieptul mamei care era foarte emotionata si imi multumea ca am fost langa ea, imi spunea ca o sa se roage pentru noi si va da acatiste. Tatal se ocupa de ceai iar eu ii explicam Ramonei ca este ok cat sange a curs, nu era vorba de hemoragie.

Inca si acum simt emotiile acestei nasteri, simt ca intr-un fel Denis este si copilul meu, sunt fericita ca totul a iesit asa cum isi doreau cei doi si ma bucur ca am fost partasa la emotia si trairea lor.